„Tricoul cu Eminescu” de Răzvan Ducan
Moderator 
„TRICOUL CU EMINESCU” DE RĂZVAN DUCAN
Radu Botiș
Răzvan Ducan este un poet care se distinge printr-o abordare singulară, în care lirismul se împletește cu reflecția socială, iar angajamentul său față de poezie și față de moștenirea culturală românească este o constantă. Volumul ”Tricoul cu Eminescu” nu este doar o colecție de poezii, ci un manifest poetic, un exercițiu de admirație pentru Mihai Eminescu, un protest subtil împotriva superficialității lumii contemporane și o meditație asupra rolului poetului în societate.
Cartea este structurată într-o manieră care evidențiază diferite unghiuri din care își contemplă idolul literar. Ea este alcătuită din poezii ce variază ca tonalitate, de la elegii până la satire și reflecții ironice asupra condiției artistului. Tema centrală este legătura sa spirituală cu Eminescu, transpusă în imagini poetice originale. Volumul poate fi împărțit în mai multe segmente tematice:
Eminescu, figură mitică și inspirație poetică
Autorul își construiește un Eminescu viu, prezent în viața sa zilnică, fie sub forma unui bust într-un oraș provincial, fie ca un simbol purtat pe piept, imprimat pe un tricou. Poezia ”Tricoul cu Eminescu” este definitorie pentru această viziune, în care prezența poetului nu este doar o declarație estetică, ci o formă de apartenență la un ideal:
”Sunt un tânăr bătrân ce umblă vara,
Cu poza lui Eminescu pe tricou,
Pentru că în adâncul poeziei sale am privit,
Și nu mi-a revenit privirea ecou”.
Eminescu nu este doar un simbol cultural, ci un reper moral și estetic, o măsură a valorii autentice într-o lume care tinde să-și uite rădăcinile.
Dialogul cu Eminescu și locurile sale
Mai multe poezii din volum sunt construite sub forma unor dialoguri metaforice între Ducan și Eminescu. În ”Umbra lui Eminescu”, poetul își imaginează o întâlnire în parcul din Târnăveni, unde Eminescu îi legitimează prezența și scrisul:
”Cum, eu? De ce?
De ce merit mai mult ca alții, am întrebat copleșit.
Și mi-a răspuns la cald:
Pentru că vii zilnic, ca după pâine, la statuia mea,
Să mă întrebi de înalt”.
Astfel, poetul contemporan caută în Eminescu o validare, dar și o complicitate spirituală. În poezii precum ”Cufărul lui Eminescu” și ”La Viena, vreau să stau în cameră cu Eminescu”, autorul urmărește urmele fizice ale poetului, vizitând locurile unde acesta a trăit, pentru a se apropia mai mult de esența sa. El nu se limitează la o simplă evocare admirativă, ci semnalează și degradarea respectului față de cultură. În ”Bustul lui Eminescu din oraș”, poetul denunță nepăsarea autorităților și a comunității față de memoria lui Eminescu:
”Crăpături, crăpături, în soclul statuii,
De parcă-i Zidul Plângerii de la Ierusalem.
Eu nu vorbesc cu pereții, precum evreii,
Plângerea mea e sub formă de poem”.
Acest tip de poezie angajată transformă volumul într-o operă cu accente de protest cultural.
Reflecții asupra poeziei și destinului poetului
Un segment important al volumului este dedicat poeziei în sine, atât ca act de creație, cât și ca formă de existență. În poezia ”Am mai spus-o!” din capitolul ”Ce-mi doresc eu mie, dulce Poezie”, poetul își pune problema supraviețuirii artei într-o lume tot mai indiferentă:
”Am mai spus-o!
Singura soluție să-mi salvez poezia
Este s-o injectez în pulpa unui virus,
Ca apoi din pandemie în pandemie,
Aceasta să sară pârleazul
Unui niciunde și nicicum în desfășurare”.
În poezia ”Tiraje într-un singur exemplar”, reflectează asupra declinului interesului pentru lectură:
”Pe zi ce trece scad tirajele la cărți,
Și nepăsarea lumii parcă le provoacă.
Cititul lor a devenit ca oina la noi,
Sport național, pe care nimeni nu-l joacă”.
Ironia amară este un element recurent în aceste poezii, poetul fiind conștient că literatura riscă să devină o relicvă a trecutului.
Originalitatea volumului
”Tricoul cu Eminescu” este un volum original prin modul în care reinterpretează figura lui Eminescu într-un context contemporan. Ducan nu se limitează la o simplă glorificare, ci îl integrează activ în viața sa, ca un mentor și un partener de dialog poetic.
Cartea a apărut anul acesta, 2025, la Editura Vatra Veche din Târgu Mureș, și beneficiază de girul domnului Nicolae Băciuț printr-un amplu cuvânt introductiv, intitulat ”Poezia, ca act de identitate”. În finalul cărții sunt incluse repere bio-bibliografice ale autorului, poet și patriot prin excelență.
